FUEGO: "Mă bucur de lucrurile banale ale vieţii..."


FUEGO: "Cred că va fi o poveste ce merge mai departe.."

Fuego porneşte din nou la colindat prin ţară cu tradiţionalul său turneu de Crăciun, începând cu 7 decembrie. Deşi are un program foarte încărcat, cu 16 spectacole a câte două ore de muzică live, artistul nu se plânge şi spune că reuşeşte să îmbine muzica cu odihna, astfel încât să aibă timp şi pentru bucuriile sale mărunte: cititul unei cărţi, vizionatul unui film sau al unui documentar.
"Click!" a stat de vorbă cu Fuego, în exclusivitate, şi vă dezvăluie lucruri mai puţin cunoscute despre artistul a cărui piesă - "Împodobeşte, mamă, bradul!" (titlul original este "Seara de Crăciun") a intrat în folclorul clasic românesc. 
Click!: Ce mai faci? Cu ce ne mai surprinzi acum, la sfârşit de an?
Fuego: Nu ştiu cât mai este de surprinzător, dar, ca de fiecare dată, la finalul anului, eu colind. Aşa cum îmi place mie. Cu emoţie, cu stări care fac oamenii să intre mai repede în farmecul sărbătorilor de iarnă. Dar să ştiţi că niciodată nu mi-am făcut vreun scop anume din a impresiona pe cineva. Nu am făcut decât să cânt, să iau în calcul aşteptările pe care le au oamenii ce mă admiră, de la mine şi să fac în aşa fel, încât apariţiile mele, munca mea să nu-i dezamăgească. E firesc ca pentru ei şi pentru toţi cei ce aleg să vină să mă vadă la spectacole toată luna decembrie, cât străbat ţara, să am surprize. Anul acesta, pe lângă piese în premieră, vin cu un decor unic, o bijuterie artistică, cu un concept realizat în exclusivitate pentru mine, cu vestimentaţii marca Doina Levintza, inspirate toate din motivele tradiţionale ale satului românesc autentic.

Click!: E cert că a devenit o tradiţie să colinzi. Tot acum vei lansa şi un nou album, ce cuprinde partea a doua a celebrului hit "Împodobeşte, mamă, bradul!". Despre ce e vorba? Spune-ne mai multe despre continuarea celebrului hit!
Fuego: "Împodobeşte, mamă, bradul!", iubit şi contestat în acelaşi timp, este, după cum am mai afirmat recent, un cântec pe care aceiași oameni l-au făcut celebru. A fost şi este ascultat, vizionat, îndrăgit, comentat şi cerut. L-am cântat de atât de multe ori, încât, deşi e compoziţia mea, aş renunţa la el. Numai că nu prea reuşesc. Inclusiv atunci când am ales să nu-l interpretez în turnee, din sală, a răsunat din nou refrenul. Dar eu am lansat peste 100 de cântece de Crăciun, iar anul acesta lansez un nou album, ce poartă exact titlul turneului - "Crăciunu' nostru-i românesc". Într-adevăr, albumul vine şi el, la rândul său, cu mai multe premiere. Avem piese de sărbătoare, poveşti de iarnă, istorii de dragoste cu mirajul ninsorilor alături, cântece cu şi pentru România, dar şi această baladă a bradului. În joacă, i-am zis că este o continuare. De fapt, vorbim despre un text sensibil, real, cu inspiraţie, dur, despre ce înseamnă pomul de Crăciun. Semnatarul este poetul George Stanca. Cred că va fi o poveste ce merge mai departe. Şi aşa toată lumea asociază sărbătoarea cu bradul, mai nou şi cu bradul meu împodobit, aşa că mi-am zis să-i acordăm şi bradului ceva atenţie şi să-l punem în prim-plan, cântându-i rolul.

Click!: Turneul începe pe 7 decembrie şi se încheie pe 22 decembrie. În fiecare zi eşti în alt oraş. Nu îţi e greu?
Fuego: Atunci când alegi, voluntar, să faci ceva, nu ţi-e greu. Îmi place ce fac, sunt fericit să mă reîntâlnesc cu oamenii mei dragi în oraşele în care poposesc. Deja a devenit o rutină frumoasă. Sincer, aştept cu nerăbdare luna decembrie. Nu mai simt oboseala, nu mai contează că trebuie să mă menţin, pentru că am două ore live pe care trebuie să le susţin, atunci când văd bucuria de pe chipul celor ce aplaudă, pe lumină difuză, în sală. Fără exagerări, fără patetism, cânt pentru oameni! Iar atunci când pui asta în prim-plan, nu ai greutăţi,
nu mai simţi oboseala.

Click!: Multă lume a crezut că eşti fiul Irinei Loghin.
Ce a spus mama ta despre acest lucru?
Fuego: Într-adevăr, după ce am lansat proiectul "Mama şi fiul", multă lume m-a perceput ca fiind fiul doamnei Irina Loghin. M-a onorat comparaţia, pentru că a fost asemenea unui pariu câştigat. Înseamnă că am reuşit să fim atât de autentici, încât oamenii au văzut în noi, şi în realitate, ceea ce cântam în piesele noastre.
După cum am mai spus, eu sunt copilul cu mai multe mame.
Dar una singură este cea care m-a format, care mi-a oferit totul şi care mi-e în continuare sprijin în momentele grele. Mama mea este fericită să ştie că sunt iubit părinteşte de atât de multe persoane, iar alăturarea părintească lângă Irina Loghin a făcut-o fericită. Iar eu, personal, ca fiu prin alianţă, am învăţat o mulţime de lucruri de la Irina Loghin. Dar poate cele mai importante sunt simţul măsurii, doza de respect în plus faţă de public şi dragostea faţă de cântecul autentic românesc.

Click!: În copilărie ai vrut să te faci preot, dar ai renunţat la Teologie pentru muzică. Regreţi?
Fuego: Nu am regrete. În general, mi-am asumat deciziile pe care le-am luat în viaţă, fie că au fost sau nu luate sub semnul impulsului. Muzica a fost mereu viaţa mea, iar când am luat hotărârea să merg pe acest drum, am făcut-o cu tot sufletul. Am ales ce am considerat de cuviinţă potrivit pentru mine, şi ştiu că de-ar fi să reiau totul de la capăt, indiferent de cât de greu ar fi, aş face aceleaşi lucruri, fără să-mi pese.

Click!: Ce năzbâtii făceai în copilărie?
Fuego: Copilăria mi-a fost fericită. Năzbâtiile erau fireşti, veneau de la sine, dar niciodată cu repercursiuni majore. Mi-amintesc un lucru amuzant de atunci. Nu-mi prea plăcea, de sărbători, să împodobesc bradul cu mama, pentru că preferam să cânt colinde cu prietenii mei. Cert este că, indiferent dacă facem sau nu năzbâtii, dacă suntem sau nu exemplari, copilăria este locul în care ne întoarcem mereu pentru a ne simţi liberi, pentru a fi aşa cum niciodată nu vom mai fi, cu vise-n buzunar şi o dragoste inocentă de viaţă cum numai atunci se poate simţi. De asta trebuie să ne păstrăm copilăria!

 Click!: De-a lungul timpului, mai multe persoane din showbiz, dar nu numai, au făcut glume pe seama ta. Te-a deranjat acest lucru?

Fuego: Nu sunt om senzaţional şi nu dau curs senzaţionalului din dorinţa inutilă de a face spectacol fără fundament artistic. Consider că fiecare vorbeşte cel mai bine prin munca sa, iar dacă la unii se potriveşte să fie artă, ea va vorbi despre ei. Acea artă pe care doar publicul o poate judeca. Sunt un om cumpătat şi am capacitatea de a distinge umorul, atunci când el este făcut cu bună măsură, fără dorinţa de a epata în vreun fel.

Click!: Unii spun că glumiţele pe seama ta te-au adus şi mai mult în atenţia publicului. Tu ce crezi?
Fuego: Ştiu sigur un lucru. Nu poţi fi întotdeauna pe placul tuturor şi ar fi absurd să-ţi doreşti asta. Ştiu doar că am muncit mult şi o fac în continuare cu dragoste pentru cei ce mă ascultă şi an de an, vin la sala de spectacol pentru a primi din ce le dăruiesc. Spre disperarea celor ce au fost puşi pe glume, într-adevăr, notorietatea cântecului de Crăciun cu bradul a făcut să crească vizualizările şi toţi să-l cunoască. Dar peste toate, eu am ieşit în faţa publicului cu ce fac, cu muzica mea, cu arta, pe care eu o consider cea mai bună formă de promovare. În fond, dacă nimic nu ai a spune, publicul te uită, nu? 
Click!: Care este reţeta succesului tău?
Fuego: Nu am o reţetă stabilită şi nici nu cred că este oportun să urmezi nişte căi pentru a ajunge în inima celor ce te urmăresc. Ştiu doar un singur lucru. Că trebuie să fiu performant, că trebuie să dăruiesc dacă vreau să primesc. Fac ce-mi place, iar atunci când eşti sincer, oamenii simt asta şi-ţi acordă încrederea lor în timp. O încredere pe care nu trebuie să le-o înşeli.

Click!: Ştiu că iarna este anotimpul tău preferat. De ce? Tu eşti născut în plină vară.
Fuego: Anotimpul acesta m-a răsfăţat mereu. De mic, de când cădeam printre fulgi, imaginându-mi că prind stelele, ori când mama îmi oferea parfumul tradiţiilor culinare, făcând ca lumea să răsune a sărbătoare, până acum, mare fiind, când am onoarea de a cânta colinde şi cântece de Crăciun. Cred, de cele mai multe ori, că iarna se bucură împreună cu noi!

Click!: Ai pierdut două persoane dragi, bunica şi tatăl tău. Le mai simţi lipsa?
Fuego: Atunci când oameni care sunt legaţi de tine pentru toată viaţa dispar, e clar că ceva se rupe. Am trecut, firesc de altfel, peste momentele pierderii lor, dar îi simt aproape de mine şi le păstrez intactă memoria. Îi port cu mine în suflet. Cu atât mai mult acum, de sărbători, când mi-aş dori să-i am alături. Ştiu doar că aceste lucruri inevitabile, chiar dacă ne răpesc prezenţa cuiva, nu reuşesc să ne răpească amintirile şi dragostea. Iar dragostea mea e nespusă pentru tatăl şi bunica mea, care au pus umărul la formarea mea de azi.

Click!: Ce superstiţii ai?
Fuego: Nu cred în superstiţii, în schimb cred în puterea deciziilor noastre, a emoţiilor pe care ni le impunem, căci toate trec prin subconştient. Am tot felul de obiceiuri, dar nu la nivel de superstiţie. Spre exemplu, trag cu ochiul de după cortină înainte de spectacole pentru a lua pulsul sălii. În felul acesta scap de emoţii, pentru că oricât ar fi rutina de instalată în meserie, pentru un artist, emoţiile există întotdeauna. 
Click!: Care sunt tabieturile tale?
Fuego: Sunt un perfecţionist. Defectul profesional, probabil. Cert este că îmi plac lucrurile bine făcute, cu simţ de răspundere, fără să fie ulterior nevoie să intervii. Sunt tipicar şi îmi place să despic, cu minuţiozitate, firul în patru. Iar acum, mai nou, de când cu Facebook-ul, a devenit un tabiet de vreo trei luni să mă trezesc dimineaţa şi să mă culc seara, scriindu-le prietenilor mei de acolo. Da, şocant, sunt ultimul artist contaminat cu acest virus frumos. Cert este că îmi doresc să am oamenii ce mă iubesc alături, pe Fuego Music Official.

Click!: Mi-a şoptit cineva că ai talente culinare. Ce îţi place să găteşti cel mai mult? Dar să mănânci? Eşti un gurmand?
Fuego: Sunt un gurmand prin excelenţă. Şi cum gastronomia e şi ea o artă, iar eu sunt artist, ne avem pe bune. Gătesc de fiecare dată când am timp, pentru că mă relaxează. Orice. Preparatele mele preferate, de cele mai dese ori. Cele româneşti, din Ardeal. Nu pot aprecia cu exactitate dacă am sau nu talente, în schimb îmi place şi o fac cu simţ de răspundere. Iar ca preparate preferate, deşi am mâncat specialităţi din mai toate bucătăriile lumii, care-mi plac şi care rafinează până la sublim gastronomia, rămân fidel cartofilor prăjiţi.

Click!: Eşti mereu plecat în ţară sau la Chişinău. Câte zile pe an stai acasă?
Fuego: Suficient cât să-mi reîncarc bateriile. Să mă bucur de lucrurile banale, de căldura căminului meu, de bucuriile mele mărunte, cum ar fi cititul unei cărţi, vizionatul unui film sau al unui documentar. Eu sunt împăcat cu plecările dese. Am ales să fac asta şi nu mă plâng. Reuşesc să îmbin munca cu odihna suficient de bine, cât să am şi inspiraţie să compun, să fiu liniştit, să fiu împăcat cu mine în permanenta neîmpăcare a lumii din jurul nostru.

Click!: Se apropie sărbătorile.
Unde şi cu cine le petreci?
Fuego: După o lună plină, sărbătorile vin la mine cu linişte. O linişte care-mi oferă inspiraţie şi care-mi aduce oamenii apropiaţi alături, familie şi prieteni adevăraţi. Cei care mă fac să rămân cu picioarele pe pământ şi mă sprijină necondiţionat în toate deciziile pe care le iau. Tocmai de asta, prin intermediul vostru, urez publicului meu an nou fericit, căci el este cel care m-a adus aici, care mi-a oferit forţă şi care m-a ţinut peste 20 de ani pe scenă.
Iar mulţumirile concrete se regăsesc în muzica mea, cu speranţa de departe, de prin vânturi şi gânduri, că atunci când veţi asculta poveştile, veţi face Crăciunul românesc acasă.
Să avem Crăciun luminat, de Rai colindat!
Tatiana Solomon
Sursa: "Click" , 30 noiembrie 2014
Share this article :
 
Copyright © 2012. Fuego - Paul Surugiu - un cantec, un destin... - All Rights Reserved
Template Created by Creating Website Published by Mas Template